Pentru Prieteni în Munții Măcinului

Au venit nopţile friguroase, înseamnă că a fost şi Trofeul pentru Prieteni organizat de Nea Ilie la sfârşitul lui septembrie. L-am combinat cu remarcarea a 2 trasee Culmea Pricopanului – Sulucul Mare şi Jijila.

Veți găsi și alte impresii pe site-ul oficial al clublui: http://albatrosgalati.org/

Ştiind cât de frig a fost anul trecut, de această dată mi-am luat geaca de iarnă la mine în speranţa că nu o să simt atât de mult răceala nopţii.

Am ajuns vineri pe noapte (vă asteptaţi să fie altfel? :D) Am dat de o tabără plină ochi, noi fiind printre ultimii ajunşi. Mariana ne-a păzit cu dinţii partea noastră de locuri de cort. Ca să nu spun că a mai păzit şi porţii de fasole + murătuuuuri şi copii mici. Aşa că pe lângă eforturile depuse sperăm că a reuşit totuşi sş aibă timp şi pentru ea.

S-a cântat mult, cu chitarişti ce îşi pasau unul altuia ideile, s-a stat până tarziu şi ne-am afumat bine, înainte de a îngheţa în sacul de dormit, pentru că odată ce intră frigul în tine până să te bagi la somn, e greu să-l mai alungi (nu somnul, ci frigul). Aşa că picioarele mele au fost sloi de gheaţă până dimineaţă, tot trezindu-mă peste noapte şi căutând ceva haine să mai pun peste mine.

Dimineaţă nu ne-am grăbit, oamenii plecau la traseu încet încet, noi încă mâncam, iar la o jumatăte de oră după ultimii plecaţi am reuşit să ne urnim şi noi. Eu entuziasmată până peste poate, cu galetuşa ce conţinea vopsea albastră şi o pensulă curată curată. Şi am mers, realizând că pe unele porţiuni marcajele arătau chiar foare bine, pe lângă cele care erau prea ascunse, am adăugat şi noi câteva ceva mai vizibile, undeva căţărate pe stânci. Pentru ca drumeţul să vadă chiar şi de ninge.

 

Primul marcaj, emotiii!

DSC_0032

Parte de traseu ce nu a mai avut nevoie de remarcare.

I-am ajuns pe o parte din urmă pentru că aşa cum scriam mai sus, nu a fost nevoie sa lucrăm prea mult pe prima parte a traseului. Am umblat cu pensula cât mai departe de haine şi de bocanci pentru a nu mă albăstri de tot –  dar tot am reuşit să ajung cu o mână albastră, noroc de diluant. Am fost 8 oameni pe traseu (Culmea Pricopanului – Sulucul Mare), am avut timp să ne bucurăm şi de privelişti, să facem momâi cărând pietre, sau să improvizăm săgeţi pentru a se înţelege mai clar pe unde e traseul, mai ales în caz de ceaţă.

DSC_0143

Ne-am amuzat făcând fotografii pe traseu, dar şi mai tare la cultural când s-au gândit să construiască o poveste în jurul remarcării şi a fotografiilor care mi se făceau. Ai noştri au făcut rețeta perfectă a unei ieşiri cu prietenii, scăpând cam multe cântece, care ne-au bucurat sufletul – Ploaia Nebună!

DSC_0385

Nea Ilie, cel pentru care au venit oamenii la aceasta iesire!

 

DSC_0479

Cântăcioși!

 

DSC_0372

Și mulți Albatroși!

Dimineaţa – duminică – s-a facut premierea, apoi prietenii începeau să plece încet încet, care mai aproape, care mai departe.

Să ne revedem cu bine. Şi nu uitaţi să respectaţi natura!

Anunțuri

~ de aneresia pe 3 Octombrie, 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: