Cupa Dr Gh Iacomi Poiana Stanilelor – Ceahlău

Revedere cu emoții dupa 8-9 ani, pentru că viața îți pune piedici atunci când îți dorești ceva foarte mult. Până la urmă am reușit să urc în maxi-taxi-ul ce ne-a dus în tabără. Jocuri și bancuri, apoi ultima bucată de drum a fost cântată spre bucuria mea care tot asteptam să se ajungă și la partea de cântat. Am coborat cu toții în ritmuri de chitară trezind probabil  tabăra, era deja trecut de 1, după un drum forestier destuuuul de lung.

DSC_1759

Trebuie sa recunosc ca îmi era dor de acești munți. Când i-am văzut cu ceva timp în urmă aveam sufletul greu și plin de tristețe. Acum la revedere i-am primit cu alte sentimente, mult mai bune. Mă tot gândeam la ei, știam că traseele sunt lungi și așa și este, dar sunt frumoși,  cum spune cântecul „Ceahlău, munte împădurit”.

DSC_1707

Nu departe de tabără începem să urcăm pe lângă stânci pe un drum forestier, plin de floooori! Eu eram cea mai fericită, schimbând la un moment dat obiectivele foto din 5 în 5 minute, spre disperarea lui Chiri. 😀

(Ceahlăul își spune dragostea, lăsând urme de inimi pe o gențiană)

DSC_1775

Pe Jgeabul lui Vodă urcarea nu mi s-a părut foarte grea, cu toate astea aveam porțiuni în care trebuia sa mă opresc, mai ales că de multe ori rămâneam în urmă făcând fotografii și trebuia să recuperez. Ne-am mai oprit, am făcut poze de grup. Traseul prin care încăpeau unul sau 2 oameni mi s-a parut extraordinar. Mulți au observat câteva capre negre, eu foarte puțin (ajunsesem prea tarziu).

DSC_1778

Am fost fost foarte absorbită de peisaj, cuvintele mi-au fost puține, probabil și cu gândul tot timpul că traseul era de 8 ore. Înainte de a ajunge la Cabana Dochia am ocolit și am mers spre varful Toaca. Am oprit la schit unde se ținea o slujbă pentru drumeți de un preot cu o barba albă foarte lungă. Nu știu de ce, avea un farmec aparte scena.

DSC_1794

DSC_1797

DSC_1806

DSC_1820

Dupa o urcare destul de lentă (dar coborarea a durat 6 minute!) am dat de Florile de Colț. Pentru prima data când le vedeam. Dacă erau ca un mit pentru mine până atunci, acum iată-le, vii, albe ca vata de zahăr și minunate. Surprinzator erau destul de multe în acel loc, lucru care m-a bucurat enorm. Am ales să rămân între ele și să nu urc chiar pe Vârful Toaca. Așa că am stat și le-am admirat peste jumatate de oră, dar nu-mi pare rău.

Floare de Colt

Floare de Colt din Ceahlau

Ne-am grăbit după aceea să mergem la Cabană, ne-am afundat printre jnepeni, pentru că părea să fie un drum, dar de fapt era neumblat, iar crengile puseseră stăpânire pe traseu. Ridicatul crengilor stârnea un praf ce ne spunea că nu trecuse nimeni de ceva vreme pe acolo. Am reușit să ieșim într-un final de acolo, eu bucuroasă că nu m-am zgâriat!

Cabana nu era foarte diferită de ceea ce-mi aminteam, și m-am bucurat. Avea îngrădit și un lup ceh, cam timid, pe care stăpânii îl protejau de turiștii prea curioși ca noi. Acolo se ținea și tabăra de fotografie a lui Mircea. Ciudat, niciodată nu am reusit să o întâlnim în Măcin, dar iată că dam de ea la 300 de kilometri depărtare.

Ceahlau

Cabana Dochia

Peisaj Cabana Dochia

In jurul Cabanei Dochia

Am mâncat, am băut bere și suc la preț de cabana de înălțime, ceea ce a facut berea și mai bună!   Am așteptat să se strângă toată lumea de pe traseu, deci abia pe la 14 am reușit să plecăm de la cabană, urmând să coborâm pentru 4 ore. (au fost cam 3 ore jumătate). Eu mă gândeam doar că o să pierdem toate probele ce mai trebuiau susținute, dar nu a fost așa.

DSC_1978

Pe Clăile lui Miron am coborât pe pietriș și pantă destul de mare, cu atenție și destul de încet, urmărind tot timpul pe unde puneam piciorul, pentru a nu călca greșit. Cum coborârea e întotdeauna mai grea decât urcarea, genunchiul stâng s-a hotărât să nu mai vorbească cu mine și să mă pedepsească aruncându-mi câte un junghi!

DSC_1984

Ceahlau

Claile Lui Miron

Am ajuns și la o poienița unde așteptau să ne dea testele teoretice de pe la ora 10-11. Au avut ceva răbdare cu noi. Am văzut coloana și masa dacică.
DSC_0941

DSC_0940

Am dormit un pic unii (unul) dintre noi. Apoi ne-am făcut curaj să pornim din nou la coborâre. Am intrat la un moment dat în pădure, iar din spate se tot striga:”De aici tot coborâm!” Iar noi râdeam pentru că de fapt mai urma o urcare. Cel mai amuzant a fost când mersesem ceva timp și făcând un calcul între afișe, am realizat că de fapt coborâsem doar 100 de metri. Sau poate pentru mine timpul a trecut mai greu – genunchiul încă nu voia să-mi vorbească.  Un traseu atât de greu nu mai făcusem de anul trecut din Apuseni unde mersesem 9 ore. Vorbele au fost puține, așa că eram doar cu gândurile noastre mai mult. Eu mă bucuram nespus că am reușit să revăd Cabana Dochia și Piatra lacrimata, dar pe un alt traseu față de acum ceva ani.

La tabără ajunși pe la un 17:30, ne-am oprit direct la bere, apoi am fugit în cort încercând să adormim. Era cald în cort, iar afară era soarele prea puternic. Așa că am deschis cortul pentru a avea aer și mi-m lăsat doar picioarele afară. Începuse să bată și vântul și să-mi pară răcoare. Nu am reușit să ațipesc decât un sfert de oră. Mă așteptam să fiu mult mai obosită.

Orientarea s-a lăsat așteptată mai pe seară, dar între timp a venit mâncarea gazdelor. Motiv de bucurie!

Pregătirea pentru cultural, cu idei ce căpătau contur, cu orientaristi, culturaliști, alpiniști ce intrau la probele greșite, Iar eu recitând Luceafărul (încă nu știu sigur dacă am reușit să mă aud :))), dar mai exersăm) Ne-am simțit bine, am admirat Mistrețul cu colți de argint de la Borca (foarte deosebită interpretare – Noi tot așteptăm acel Taci – I have -> știți voi). S-a mai interpretat și o bucată de piesă de teatru care mi-a plăcut cum a fost jucată, chiar a prins publicul în poveste (Costică, dormi???). Ne-am distrat, am aplaudat și am cântat.

La focul de tabără s-a cântat până dimineața, sub un cer pe care Calea Lactee își spunea poveștile.

 

DSC_2012

Calea Lactee in Ceahlau

Dimineață am avut premiere cu picturi foarte frumoase. Apoi am plecat la drumul lung, cu aproape toată lumea dormind.

DSC_2028

DSC_2030

Cantarea de dimineata

DSC_2043

DSC_2093

Predarea legaturii. Ne vedem in Delta!

DSC_2105

DSC_2123

Mulțumesc pentru ocazia de a revedea Cabana și frumosul Ceahlău!

Găsiti mai multe legende aici: http://b24fun.blogspot.ro/2014/07/cupa-dr-gh-iacomi-poiana-stanilelor-2014.html

Anunțuri

~ de aneresia pe 21 Iulie, 2014.

Un răspuns to “Cupa Dr Gh Iacomi Poiana Stanilelor – Ceahlău”

  1. Multumim !
    Va mai asteptam si la anu’ ! Cu sau fara mistreti 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: