Prima noapte de primăvară la cort – Lira Poveștile Măcinului

Îmi pare bine că am ales sa merg într-un final în Măcin și nu am lăsat oboseala să mă convingă să rămân acasă. Am ratat prima noapte de cântece de munte și folk, dar am recuperat sâmbătă noapte.

Noroc de Mariana că a venit să ne culeagă de pe drum, altfel am fi ajuns cu ceva timp de la plecarea lor în traseu și probabil prea obosiți de rucsacii din spate ca sa mai recuperăm din drumul lor.

Am ajuns, am dat buna-dimineata oamenilor (celor ce apucaseră să se trezească), i-am urmarit mâncând în timp ce puneam cortul.

Am fost surprinsă să descopar pe o masuță pietre cu acuarele și pensule lângă. Curioasă am întrebat ce e cu ele, mi s-a spus ca fiecare trebuie să picteze câte una.

Am plecat și pe traseu în jur de ora 10, dupa ce am dat testele teoretice, la care ne-am distrat cu răspunsurile. Traseul il facusem deja de 2 ori, dar cel de întoarcere a fost unul nou. Am avut un fotograf nou în echipa, cu tot echipamentul în spate. Ne opream cam la fiecare insectă si incercam să găsim unghiul potrivit pentru a o poza.

Pădurea era plină de verdele copacilor și al plantelor, colorată în special în albastru si mov. Multe insecte ce căutau cele mai frumoase flori, și păsări, Era un amestec de cântece atât de plăcut încăt nu îți mai venea să pleci de acolo.

Am avut parte și de jocul numelor, în care fiecare trebuia să se prezinte si printr-un gest. Un mod mai usor de a ține minte numele celorlalti. Problema era ca la 30 de oameni, la un moment dat îți aminteai ori numai numele, ori numai mișcarea. Fiecare cu interpretarea propie.

Am văzut și bujori ce încă nu și-au arătat petalele sângerii, am mai văzut broaște țestoase, spre deliciul celor ce venisera în Măcin pentru prima dată primavara. Oboseala și-a adus aminte de mine, așa ca m-am cățărat pe o stâncă și am încercat să adorm, dar nu am reușit. Dupa pozele de grup, am plecat să mai vedem câte ceva, apoi am pornit spre tabara.

Am pictat o piatra, m-am mai invartit, am facut cunoștință cu vecinii de cort (câțiva păienjeni negri…), am tăiat legume pentru o ciorbă delicioasă –  din care n-a mai ramas nimic. Apoi am început să ne pregătim pentru cultural. A fost plăcut să facem asta fără a simți presiunea competiției. Toate echipele erau amestecate. Iar eu am nimerit cu un capitan de echipa pe care il cunoscusem în acea zi, dar despre care auzisem atât de multe lucruri bune. Un om cald, cu o voce deosebită – Puiu.

Mi-au fost dedicate primele versuri pe munte – multumesc Gianina. Am fost atat de surprinsă ca nu am știut cum sa reacționez. (de asemenea m-am bucurat să redescopăr pasiunea noastra comună – călătoria). Ați avut un cultural foarte frumos.

Pana la urmatoarea revedere pe munte, pastrați-vă zambetele calde și râsetele sincere.

 

 

Anunțuri

~ de aneresia pe 30 Aprilie, 2014.

Un răspuns to “Prima noapte de primăvară la cort – Lira Poveștile Măcinului”

  1. :)) cu drag si alta data !
    A fost o iesire pe cinste !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: