De la Borca in sus…

Cupa montaniarzilor nemteni ~ Organizat de Clubul Eco-Turistic Crucea Talienilor

Am plecat din Galati pe la 16:30, am ajuns la locație pe la  23:30. Drum pe noapte cu atenție, mai ales când am părăsit șoseaua, de fapt eram tot pe șosea, dar decopertată.

Am parcat mașinile și încercam să distingem peisajul ce ne înconjura. Vedeam doar siluete de brazi și auzeam râul învolburat în apropiere. Ne-am scos imediat frontalele pentru că alte șanse nu aveam ca să vedem pe unde mergem. Cu rucsacii in spate am mers câțiva metri și am dat de râu. Tabăra era pe partea cealaltă, singura posibilitate de a ajunge acolo era să traversam pe un pod improvizat, câțiva bușteni pe post de trecătoare și o creangă ceva mai groasă pe post de asigurare pentru mâini. Pe lângă rucsacii grei din spate, mai aveam izoprene, sacoșe de mâncare si alți rucsaci mai mici în mâini.

Cu o mână încărcată si cu cealaltă ținându-mă de creanga-bară am traversat cu atenție. M-am oprit undeva la mijloc și am luminat ce se afla sub picioarele mele: bușteni umezi și râul nervos ce se ducea spre vale nepăsându-i că eu îl priveam. Am zâmbit și am trecut pe partea cealaltă. Nu am mai avut mult de mers până să lăsăm toate cele din mâini pe iarbă.

Ne-au întâmpinat câțiva oameni foarte bucuroși că Albatroșii au ajuns. Eu îi vedeam pentru prima dată, ceilalți le erau prieteni mai vechi.

Am primit pâine cu sare, că doar suntem români, și am dat noroc cu niște cănițe foarte mici, spre bucuria mea. După glume și ronțăit a început și montarea corturilor, grăbindu-ne cu gândul ca nu cumva să înceapa ploia – se anunțau torente in acel weekend. Nu puteam risca să scoatem apa din cort cu cana (ploaia a venit, dar spre dimineață. Nu am fost nevoiți sa folosim cănile din dotare). Toate cluburile prezente  erau obișnuite ca Albatroșii să ajungă după miezul nopții, era un record că ajunsesem înainte. Suntem destul de departe de munți, dar asta nu ne împiedică să-i iubim cât de mult putem.

Era mișcare în tabără, nu foarte multă, dar era. Ne-am luat chitara și ne-am oprit la foișorul cu mese. Acolo am cântat, am povestit și am râs până pe la 3 dimineața.

Oamenii munților sunt oameni calzi, binevoitori, cu dor de ducă și povești de viață.

Am adormit cu zâmbetul pe buze, nerăbdătoare sa se facă lumină ca să pot vedea ce ne înconjura. Dimineața a venit, am deschis cortul, am inspirat aer proaspăt de munte și am privit fără cuvinte brazii , iarba, corturile și micul foc ce arsese aproape toată noaptea.

Am încălțat bocancii pe care munții au început să-și lase amintirea.

Micul dejun nu a ținut mai mult de un sfert de oră pentru că a trebuit să fugim spre prima probă: traseul de regularitate.

Descopeream încet încet Borca și frumusețea munților. Mergeam pe lângă râu, numai că noi urcam iar el cobora. Încerca să fuga, noi ne țineam bine și-i căutam izvoarele.

La locul pentru proba de alpinism a reînceput ploaia, una mocănească și nu extrem de enervantă. Noi o rugam să se mai oprească pentru a putea fotografia. Ea ne asculta, dar încăpățânată cum e natura, la drumul de întoarcere nu a mai vrut să ne asculte.

Îi admiram pe cei ce se cățărau pe stânca umedă și-mi aminteam că trebuie să încerc și eu experiența cândva.

Traseul a trebuit scurtat din cauza vremii ce nu ne permitea vizibilitate din vîrf. Interesant e ca atunci când eram la câțiva metri de tabară, soarele a ieșit și ne=a permis să continuăm probele surpriză, orientare și mai spre seară să pregatim culturalul (Imnul clubului + alte melodii, o scenetă umoristică și recitarea unei poezii). Să nu uit de masa oferită de oaspeți, și ce poate fi mai bun decât o mâncare caldă în mijlocul naturii? Am primit ciorbă și balmoș.

Am avut parte și de o surpriză din partea gazdelor. Au avut ca invitați o trupă de flautiști, chitariști si voci și Trupa Calendar. Un munte cu cântece de munte, asta se întâmpla. Despre cei de la Calendar puteți afla mai multe de aici: http://trupacalendar.ro/ Trebuie să le ascultați macar Țara Fagilor. Cel mai mult mi-a plăcut că după ce au cântat în fața noastră, s-au așezat alături de noi la caldura focului de tabără și au continuat frumoasele melodii de munte. Și am cântat cu toții până ce frigul și oboseala ne-au convins să ne retragem. O altă zi specială se încheia.

A venit și duminica, ziua în care trebuia să plecam spre casă, dar nu înainte de a lua parte la premiere. Albatrosul a luat locul I cam la toate probele, experiența și dăruirea și-au spus încă o dată cuvântul.

De aici vă las să priviți puțin din frumusețea acelui loc, vă invit și pe voi să vă bucurați de natură de câte ori aveți ocazia.

Le mulțumesc celor de la Crucea Talienilor pentru grija pe care au avut-o față de noi vizitatorii.

DSC_0549

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

IMG_3366

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Anunțuri

~ de aneresia pe 17 Iunie, 2013.

2 răspunsuri to “De la Borca in sus…”

  1. faine fotografiile, asa cum ne-ai obisnuit 🙂
    si m-ai mai prins si la cazanul cu mancare :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: