Poveste depre Cehia… Lednice

Dragă cititorule,

Cand am plecat spre Lednice, nu avusesem timp sa-mi fac temele, nu știam foarte multe despre locația spre care ne îndreptam, pe tren imaginându-mi tot felul de scenarii, dar mi-am dat seama după ce am ajuns că a fost o idee foarte bună să nu-mi fac temele. Am fost pur și simplu fermecată de castelul ce l-am vazut si ceea ce a urmat după.

Lednice se află in Moravia de Sud și face parte din patrimoniul Unesco. Are cel mai mare parc din țară. wiki ne spune despre 200 km². A aparținut familiei Liechtenstein. Din păcate am stat doar o zi, în care ne-am bucurat de ceea ce ne înconjura. Mă simțeam extrem de mică în timp ce stăteam la baza castelului Lednice admirând arhitectura. Culoarea lui nu putea fi mai potrivită, iar pe geamuri se reflecta cerul,creând o senzație de albastru pur. L-am admirat doar pe afară pentru că timpul nu ne-a permis mai mult, trebuia să ajungem să luăm barca până la ruinele artificiale ale unui castel, dar mai mult să ne lăsăm purtate pe râul Thaya/Dyje.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Reclamă la o grădină zoologică. Era undeva în apropierea castelului, dar nu am reușit sa o vedem în drumul nostru.

Serele castelului.

Imagine

Era plin de flori peste tot. Imagine

Am dat de un Lanister și un Stark. Imagine

Fântâna aceasta se afla undeva sub castel, era locul unde se țineau proviziile. Îmi amintesc că era extrem de frig, cu toate că nu existau uși. Căldura se pare ca pierdea teren în subteran.  Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

După un revigorant mers prin padure, am găsit și Minaretul ce are 62 m înălțime. Am și urcat pentru a admira priveliștea.Imagine

Undeva acolo departe poți vedea castelul Lednice de unde am plecat. Râul face un fel de zig-zag prin domeniul Lednice. Imagine

Imagine

Și coborâm.Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Un salut de pe apă.Imagine

Ruinele artificiale are Castelului lui John. Clădire construită în 1810.ImagineImagine

În mini-vaporaș îți puteai urca și bicicleta dacă aveai una sau închiriai.

Am coborât, am admirat împrejurimile și mulțimea de bicicliști. Am descoperit o băutură nouă., se numește Kofola, e un fel de Cola, dar amăruie și zic eu mult mai gustoasă. Era rece și perfectă. Numai bună să ne revigoreze.

Imagine

De la aceste ruine am luat drumul prin padure, un drum asfaltat, pe care nu circulau mașini, doar biciclete – iar eu eram ceva de genul: există așa ceva????. Și de aici incepe partea amuzantă. Intenționam să ajungem la Valtice, dar ne-am uitat greșit pe hartă și am ajuns în Breclav. Ne-am dat seama târziu că mergem greșit deoarece nu a existat decât un singur indicator la început. Iar noi mergeam și mergeam și  nu înțelegeam de ce trec doar oameni pe biciletă, care mai ți râdeau sau zâmbeau când ne vedeau, vorbind pe limba lor, iar noi eram singurele nebune fără. Am oprit până la urmă pe cineva care ne-a spus că mai aveam încă jumătate de distanță de parcurs, iar noi mergeam deja de o oră și ceva. Începusem să ne îngrijorăm puțin pentru că trebuia să prindem trenul și nu aveam idee care era ultima oră la care putea să ne întoarcem acasă. Am dat de aceste puncte de informare care erau numerotate descrescător, cred că din km în km. Noi eram pe la 10 dacă-mi amintesc bine, deci am mers și am mers. Când am ieșit din pădure aveam în fața noastră o fabrică sau un Castel vechi – nu ne puteam hotărî – , mai mult ruine. Am găsit o hartă și ne-am dat seama ca suntem in Breclav, iar Valtice era la km depărtare. Ne-am grăbit să căutăm gara, am avut noroc, existau indicatoare! (dar am și întrebat ca să vedem totuși care e cel mai scurt drum). Trenul spre casă pleca undeva peste o oră, așa că am avut timp să ne facem provizii și să cumpărăm și o sticlă de Kofola.

Noroc de sistemul de transport ceh, nu am fost nevoite sa cumpărăm alte bilete spre casă, locul în care ne aflam acopereau nr de kilometri până in Brno.

Imagine

Nu regret că nu am ajuns în Valtice, am rămas cu o amintire foarte frumoasă,acum că a trecut . Eram intr-o țară străină în care nu vorbeam limba, rătăcite și cu puține provizii, cred că ramăsesem și fără apă la un moment dat, dar ceva ne spunea că nu e cazul să ne alarmăm, ca o s-o scoatem cumva la capăt. (În toamnă reușisem să ne rătăcim în Măcin, dar după experiența de la Lednice deja nu mai avea nicio importanță, mergeam și mergeam, undeva trebuia să iesim. :D).

Am ajuns în Brno cu bine, cu liniște pe tren privind înserarea. Ne-am întâlnit cu mai mulți români in acea seară, eram 9 intr-un bar ceh cu toții surprinși că nu era niciun străin printre noi. Sunt mulți acolo, ce au fugit de aici pentru un loc de muncă plătit mai bine.

Imagine

Sper ca aceste fotografii să vă convingă să treceți Lednice pe lista de locuri de văzut în această viață. Eu îl consider special și se cunoaște că cei de acolo iubesc și natura pe lângă istorie.

Va urma…

Anunțuri

~ de aneresia pe 24 Mai, 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: