Amintiri și Harry Potter
Am revăzut Harry Potter and the Sorcerer’s Stone(Harry Potter si Piatra Filosofală) astăzi (de fapt ieri, că e trecut de 00:00). Nici nu mai știu cât timp a trecut de când l-am văzut ultima oară la TV. Am reușit să observ câteva lucruri care mi-au scapat când eram mai mică.
Cât de mici erau actorii, eu aveam doar 13-14 ani cand a apărut filmul. Tot ce știu e că eram atât de înnebunita (și încă sunt) încât mi-am cumpărat toate cărțile și așteptam cu nerăbdare filmele(acum mai e doar 7 de apărut care va avea 2 părți din câte am înțeles).
Partea care mi-a plăcut cel mai mult din H.P. 1 a fost cea în care jucau ei Șahul Vrăjitorilor și piesele erau triple cât ei. Când adversarul lua o piesa aceasta nu ieșea de pe tabla de șah ci era distrusă de sabia adversarului.
Harry Potter imi amintește de Crăciun, probabil din cauză că majoritatea cărților mi le făceam sau le primeam cadou de Crăciun.
Cât de fascinată eram de lumea lor, câtă inspirație aveam. Majoritatea subiectelor de romane cred că se datoreaza lui H.P.
M-a ajutat să redescopăr faptul că imaginația e tot ce avem mai scump pe lume.
Îmi este dor de scris povești. Mi-e dor de Aneresia, Dezeria, Daniel și Andrei. Poate ne vom revedea. Vreau să ne revedem.
Ah copilărie, Crăciun cu Harry Potter, bețișoare parfumate cu aromă de cafea, lumânări, căldura casei.
Ah… amintiri…
Vouă ce vă amintește de copilărie ?
